Propolis este un produs natural colectat de albine din rășini de copaci și plante. Albinele amestecă aceste rășini cu ceară și enzime pentru a crea o substanță lipicioasă pe care o folosesc pentru a-și proteja stupii. Cuvântul "propolis" provine din limba greacă și înseamnă literalmente "înaintea orașului" - o referire la funcția sa de protecție în interiorul stupului.
Propolisul este cunoscut pentru compoziția sa bogată. Peste 300 de compuși naturali au fost identificați până în prezent, inclusiv flavonoide, acizi fenolici, acizi aromatici, uleiuri esențiale, minerale și vitamine. Această combinație complexă conferă propolisului caracterul său unic.
O caracteristică specială a propolisului din Noua Zeelandă este conținutul său excepțional de ridicat de CAPE (acid cafeic fenil ester). Acest compus este recunoscut la nivel internațional ca un marker important al calității propolisului. Nivelul ridicat de CAPE, împreună cu diversitatea flavonoidelor și a altor compuși bioactivi, face ca propolisul din Noua Zeelandă să fie distinctiv în comparație cu propolisul din alte regiuni.
Sursa botanică a rășinii determină în mare măsură profilul propolisului. În Noua Zeelandă, albinele culeg în principal din plopi și din flora autohtonă, creând chimiotipuri caracteristice cu o semnătură bogată în CAPE. Această origine regională explică, de asemenea, de ce loturile pot fi diferite: peisajul, sezonul și plantele disponibile joacă un rol crucial.
Cum fac albinele propolisul?
Albinele colectează rășină din mugurii și scoarța copacilor, cum ar fi plopul, mesteacănul, castanul și diverse specii indigene. Înapoi în stup, ele amestecă aceasta cu ceară de albine și enzime din saliva lor. Rezultatul este un material lipicios folosit pentru a astupa crăpăturile, a întări pereții stupului și a proteja împotriva intrușilor. Pentru albine, propolisul este atât un material de construcție, cât și un sistem vital de apărare.
Apicultorii recoltează propolisul cu ajutorul unor covoare sau grile speciale de propolis care încurajează albinele să umple orificiile. Propolisul recoltat este apoi purificat și, în funcție de produsul final, extras cu etanol sau glicerină vegetală. Acest proces permite standardizarea specifică a compoziției (de exemplu, CAPE) și a purității.
Culoare, gust și textură
Culoarea propolisului variază de la galben-maroniu la maro închis sau aproape negru, în funcție de floră și de sezon. Textura sa este lipicioasă la cald, dură și fragilă la rece. Propolisul are un miros puternic de rășină și un gust puternic, adesea descris ca fiind picant și ușor amar. Aceste caracteristici reflectă în mod direct amestecul complex de rășini și compuși vegetali din care este format propolisul.
Ce face propolisul din Noua Zeelandă special?
- Un conținut extrem de ridicat de CAPE (Acid cafeic feniletil ester), recunoscut la nivel internațional ca un marker pentru anumite profiluri de propolis.
- Diversitate bogată de flavonoide (inclusiv quercetin, pinocembrin, galangin) și compuși fenolici care îi definesc profilul chimic.
- O semnătură unică a plantelor, modelată de flora indigenă a Noii Zeelande și de condițiile locale de creștere care nu se găsesc nicăieri în lume.
Deoarece comunitățile de plante, altitudinea, precipitațiile și clima variază de la o regiune la alta, transparența privind originea și caracteristicile loturilor este esențială. Aceasta explică aprecierea internațională pentru propolisul din Noua Zeelandă, cu standardizare CAPE și lanțuri de aprovizionare trasabile.
